Dimineaţă: trezit morocănos, probat haine şi repetat text de prezentare… 9 etaje cu liftul şi Contrast se regăseşte în faţa faptului împlinit: prima repetiţie generală cu un public mai mult decât exigent (o oglindă crăpată în colţ, un şifonier supărat pe dezordinea dinăuntru, un laptop extenuat de atâta corel şi photoshop şi eternul prieten care e mereu acolo să-ţi zâmbească şi să-ţi zica: „ Ma, mie îmi place de voi, dar eu ce pot să zic… poate sunt subiectiv!”.

Primul gust al emoţiei şi bătăi de inima din ce în ce mai alerte; gândul inevitabil că nu vom ajunge la timp, că ne vom bloca în trafic, că mi se va rupe tocul sau că ne vom împiedica de scenă; ne controlăm din ce în ce mai greu mâinile şi zâmbim continuu.

Urcăm pe scenă, nu ne împiedicăm şi nu ne încurcăm unul pe altul! Apoi gura aceea de aer, de parcă ar fi ultima gură de aer pe care o vei mai respira pe Pământ (puţin zgomotoasă, vitală, liniştitoare!) şi primul cuvânt; nu îţi tremură vocea şi eşti sigur că vei reuşi. Apoi, brusc, începe să-ţi placă: nu te mai poţi opri din zâmbit şi ai impresia că tot ce se întâmplă în jur, în sala aceea plină, se raportează într-un fel la tine. „Life is like a box of chocolates! You never know what you’ll fiind inside!” (zicea Forrest Gump), iar tu ai găsit puterea de a-i raporta pe toţi ceilalţi la tine! Îţi dai seama că e bine! Mai iei ultima gură de aer înainte de a-ţi termina momentul tău! Şi terminăm! Coborăm şi vedem zâmbetul de încurajare al oamenilor care au ascultat, au înţeles şi au plăcut campania! Contrast a fost la înălţime!

Prezentarea finală? Definetly a trip to the moon and back.

După ceva timp deja aluatul începe să-şi mai piardă din consistenţă şi iniţiativă: în acest moment se condimentează serios cu cea de-a doua şedinţă de tutoriat: avalanşă de zâmbete, entuziasm puţin forţat şi, apoi, replicile magice: „ Foarte frumos!”, „ E bine şi îmi place că sunteţi veseli!”… şi totul se schimbă. Acum concentraţia de contrast creşte vizibil pe centimetru pătrat, iar aluatul se colorează cu optimism şi voie bună.

Se mai lasă puţin la dospit, timp în care se discută cu bucătarul şef – clientul – şi apoi se aşează pe platou şi se ornează frumos cu logo-ul comunicator universal, o infuzie de culori şi cu multă atitudine.

Poate că nu e reţeta perfectă, dar în cazul Contrast a mers cu desăvârşire! Poftă bună de campanii!!!

Mail mother fucker! Ca sa vezi. Fericire. Fericire intr-un mail. Te-ai astepta?

Iata ce spune mailul: “Va felicit pentru calificarea in finala Probei de Comunicare Institutionala!”.

Se pare ca trebuie sa ne pregatim pentru urmatorul salt. De la o inaltime mai mare.

Dar inainte sa postez capul pe perna, am sa scriu aici o parere despre preselectii. Hm… mi-e lene… oof… bine!

Mi-a placut la preselectii. Somn usor!

Iti verifici pentru ultima oara legaturile. Banuiesti cam ce te asteapta. Cresc emotiile. Esti deja la 10.000 de metri deasupra pamantului. Emotiile inca cresc. Nu ai cum sa mai dai inapoi si brusc vine momentul. Intri in sala in care are loc interviul. Te apropii cu viteza de pamant, o viteza care creste continuu, o viteza ametitoare. Simti ca innebunesti. Si e bine. Si incepe sa-ti placa. Si in momentul in care te simti cel mai bine… incurci foile. Incurci foile si intri in panica. Ai impresia ca nu ti se va deschide parasuta. Dar se deschide, pentru ca ai facut juriul sa rada. Zambesti si tu si iti continui coborarea linistit. Intr-un final te afli din nou cu picioarele pe pamant si speri sa mai faci o saritura, dar de la o inaltime mult mai mare. 

„Crestat”, avangardist, încăpăţânat, contrastant, concentrat numai pe lucrurile importante, cu ochii spre viitor, încrezător în forţele proprii, dark şi soft în acelaşi timp, demn filme de groază şi de desene animate, acum, mai hotărât ca niciodată să rupă convenţiile şi să te facă să gândeşti out of the box.

Nu trebuie să te temi de look-ul lui punk sau de faţa înflăcărată: e aici doar pentru a-ţi demonstra că a gândi diferit de toţi ceilalţi e cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla. Omuleţul Contrast nu caută la tine decât capacitatea de a vedea lumea prin proprii ochi şi de a-ţi asuma acest lucru.

Pentru cei care se întreabă de ce are creastă, nas mare, faţă roşie, mâini subţiri şi o gură până la… ochi, răspunsul e unul foarte simplu: pentru că poate. Omuleţul Contrast e plin de atitudine şi e foarte independent… you’ d better watch aut.

“Eu şi vântul avem multe în comun: amândoi putem fi puternici, reci, distanţi; iar când contextul este favorabil, amândoi suntem blânzi, calzi şi foarte plăcuţi. Ce am eu în plus fata de vânt? Sunt veselă, prietenoasă, glumeaţă, ambiţioasă şi foarte realistă.”

“Radu este suma tuturor lucrurilor care îi plac: umor, cola, AC/DC, somn, prieteni, sarcasm, sport, distracţie… tocmai de aceea Radu nu e niciodată complet şi în fiecare zi mai adaugă pe listă câte ceva…azi îi place să fie responsabil.”

“Calm, Culoare, Creativitate, sunt cele 3 ingrediente ce mă definesc cel mai bine.Sunt meticuloasă, atentă la detalii şi sunt mereu bine-dispusă. Trăiesc într-o lume roz şi sunt mîndră de două lucruri: sunt moldoveancă şi sunt blondă.”